Noutăţi

„Păunul Patriarhiei” – Părintele Andrei Scrima (1925-2000)

COM_COMMENTS_COMMENTS_COUNT

Caractere rămase

Cancel or

Autor: Florin Duțu

Dintr-un adolescent ateu, aromânul Andrei Scrima „s-a convertit brusc la religie, evoluând, ulterior către forma mistică” (V.Anania), în timpul refugiului său în Argeș din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci „a avut un puternic șoc, datorită câtorva bombe căzute în preajma sa” în timpul bombardamentelor anglo-americane. A urmat perioada de formare teologică în cadrul mișcării duhovnicești „Rugul Aprins”, care ducea lupta cea bună mânuind „armele Duhului”, în principal Rugăciunea lui Iisus. Tânărul Andrei Scrima ajunsese la convingerea că „împotriva comunismului nu există altă armă de luptă decât Hristos.” A devenit astfel un călugăr erudit, „un om al cărții și bibliotecii”, „stilat în maniere, îngrijit îmbrăcat, e cu totul altfel decât ceilalți îmbrăcați în haină călugărească”, se spunea despre el.

Citește mai departe...

Misiunea în Ardeal - manuscris inedit

COM_COMMENTS_COMMENTS_COUNT

Caractere rămase

Cancel or

Autor: Părintele Arsenie BOCA

„Întoarceţi-vă acasă la confesiunea ortodoxă şi aşa tot neamul prinde putere pentru ziua care are să vie!”

Părintele Arsenie BOCA (1910-1989)

Citește mai departe...

Iisus țara mea

COM_COMMENTS_COMMENTS_COUNT

Caractere rămase

Cancel or

Autor: Nichifor CRAINIC

Pictorii timpurilor L-au zugrăvit şi chipurile Lui nu seamănă două între ele. Gânditorii L-au analizat şi concluziile lor se bat cap în cap. Misticii L-au imitat în nervii şi-n carnea lor, fiecare într-un fel deosebit. Sfinţii – în faptele lor, şi faptele lor sunt fărâmituri din fapta Lui. Popoarele L-au primit şi fiecare L-a împământenit după firea Sa. Şi totuşi, în milioane de feluri şi chipuri, Hristos e unul şi acelaş: ca flacăra focului, care îşi schimbă conturul cu fiecare clipă pe care o pâlpâie, şi coloarea după lemnul pe care-l mistuie.

Citește mai departe...

Va Veni Timpul când Timp Nu Va Mai Fi

Marea majoritate a oamenilor conștientizează ce este viața de-abia atunci când ajung la finalul ei, trezindu-se brusc în fața unei Veșnicii pentru care nu s-au pregătit și la care nici măcar nu s-au gândit.

Cartea aceasta conţine o serie de parabole şi cugetări (marea majoritate compuse de mine şi doar câteva dintre ele preluate din carţi ale sfinţilor şi adaptate la vremurile noastre de astăzi) privitoare la:

- tainele acestei vieţi cu referire la ceea ce îl aşteaptă pe fiecare om după moarte: viaţa şi fericirea veşnică sau moartea şi suferinţa veşnică

- trecerea ireversibilă şi grabită a timpului – fapt care îl aproprie pe om, în mod inevitabil, cu fiecare zi care trece, chiar fiecare clipă (secundă) din viaţa lui, cu fiecare suflare (respiraţie), cu fiecare bătaie a inimii, de moartea trupului şi veşnicie

- indiferenţa multor oameni faţă de soarta lor în veşnicie si necredinţa altora în existenţa veşniciei, a lumii de Dincolo

- o analiză critică a lumii contemporane ultramoderne în care trăim

- „demascarea” deşertăciunilor şi amăgirilor acestei vieţi trecătoare

Deşi la prima vedere simple, poate chiar puerile, aceste parabole şi cugetări luate din viaţa de zi cu zi sunt pline de înţelepciune – se poate vedea cu usurinţă acest lucru în tâlcuirea (interpretarea) lor. Ele pot fi înţelese de oricine, indiferent de vârstă, educaţie, cultură, inteligenţă etc.

 

Cartea se incheie cu:

- un dialog (inventat de mine) între un ateu convins şi un credincios creştin ortodox, cu argumente vădite, învederate, dovedite

- un mini-sinaxar care cuprinde aproape toate numele care apar în Noul Testament: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor şi Epistole; nu am găsit nicăieri în lume un astfel de sinaxar care să cuprindă doar numele acelor persoane; am dorit să scot în evidenţă cine au fost acei oameni, când au trăit, cum au trăit, cum au murit, când au murit, care a fost relaţia lor cu Iisus Hristos şi/sau cu Apostolii etc.

- câteva profeţii ale Mântuitorului care s-au împlinit la câţiva ani după Înălţarea Sa la Cer

- cuvintele pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a scris în ţărână (pământ sau nisip) atunci când  cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie adulteră pe care vroiau să o ucidă cu pietre (aşa cum prevedea legea lui Moise) aşteptând să vadă mai întâi ce va zice El (In. 8, 3 – 11)

- cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur la versetul „În deşert se tulbură tot muritorul” din Psalmul 38 al lui David

În încheiere am povestit o minune care mi s-a întamplat în anul 2013, pe 6 august – în ziua Praznicului Schimbării la Faţă.

La fiecare parabolă, cugetare şi chiar şi în povestirea minunii, am făcut trimiteri exacte la textele din Sfânta Scriptură (atât Vechiul cât şi Noul Testament); am folosit prescurtările cu 2 sau 3 litere (aşa cum le-am găsit în Biblia din 2009, a ÎPS-ului Bartolomeu Valeriu Anania), dar textele (citatele) din Biblie sunt din Biblia din 2008.

 

Cartea se intitulează Va veni timpul când timp nu va mai fi (după citatul din Ap. 10, 6) pentru că va veni o vreme (un timp) când timpul se va lua de la întreaga omenire (umanitate) la un loc (vezi coperta a IV-a) şi până atunci, se va lua de la fiecare om în parte, pe rând (vezi coperta I), aşa cum a fost luat de la toţi oamenii care au trăit înaintea noastră în această lume. Câţi dintre cei care au trăit în primele secole de la crearea lumii mai sunt astăzi în viaţă? Cine din cei care s-au născut înainte de secolul 20 (adică înainte de anul 1.900) se mai află astăzi în această lume?

 

O parte din cărţile, materialele şi paginile web pe care le-am studiat în vederea conceperii cărţii de faţă au fost trecute ca surse bibliografice la subsolul paginilor (note de subsol).

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur înainte de trecerea sa la cele veşnice, pe 14 septembrie 407)

Ioan Dumitrean

COM_COMMENTS_COMMENTS_COUNT

Caractere rămase

Cancel or